the prodigy (română)

— Stai, ce? Ce face tata în povestea asta?

— Ei bine, el a făcut parte din ea.

– Poți să ne spui de ce ești un asasin?

– Taci naiba și ascultă.

Sebastian se uită la bărbat, se străduiește să se ridice.

– Lasă-mă să te ajut, dle. Sebastian.!

spuse bărbatul în timp ce îl apuca pe Sebastian de braț și îl trăgea în sus.

– Mersi, domnule Gabriel.

— De ce să-mi domnule? Sunt doar un copil al unui fierar normal.

Sebastian îl plesnește pe Gabriel în față.

– Nu ai spus că tatăl tău a murit în luptă? A murit ca un războinic, așa că este un războinic pentru tot ce îmi pasă.

– N-ar fi trebuit să moară așa. Nu era un războinic, era un tată iubitor, ar fi trebuit să plece cu noi toți, ar fi trebuit să plece cu familia mea, când am fost atacat!

– Așează-te, poți să-mi zici tot.

– Nu e timp, ducele a plecat cu familia regală, nu-i așa?

- Oh da! Să mergem!

Amândoi aleargă la caii lor, dar calul lui Sebastian este mort

– Argh, fratele meu, a făcut asta.

– Ia-mi calul, o să alerg în spatele tău.

— Nu ai cum să ții pasul. Du-te la familia ta, mă descurc eu.

– Domnule Sebastian, urcă-te pe calul ăla odată și du-te, voi fi chiar în spatele tău, nu merge mai încet decât poate merge calul.

Sebastian oftă și se urcă pe cal, plănuiește să-l depășească pe bărbat și să meargă acolo singur.

Sebastian începe să călărească cât de repede poate calul, se uită înapoi pentru a vedea dacă Gabriel se oprește din alergat, spre uimirea lui, îl vede pe Gabriel alergând în spatele lui, nu există nicio cale că a putut să alerge aproape la fel de repede ca un cal.

–ugh, cred că e în regulă dacă vine cu mine atunci.

îşi spuse Sebastian în timp ce se întorcea.

După aproximativ 10 minute de călărie, Gabriel strigă la Sebastian să se oprească.

– ughh. Ok.

Sebastian sare de pe cal și merge spre Gabriel, care se uită printre niște tufișuri.

- Ce s-a întâmplat?

– Miroase a sânge.

– Probabil că este un animal.

Fața lui Gabriel se schimbă, se întoarce spre Sebastian și îi spune să se uite în tufișuri.

- Ce? La naiba!

Acolo, în tufișuri erau două pungi pentru cadavre.

— Deschide-le.

– Cred că amândoi știm ce este înăuntru.

- Doar fă-o.

— Ei bine, dacă vrei.

Gabriel îngenunchează și deschide partea superioară a pungilor.

Acolo, îi văd pe părinții Liei, amândoi sunt morți, tatăl ei are gâtul tăiat, a murit o moarte lentă, i s-a tăiat traheea, a murit prin sufocare. Mama ei, pe de altă parte, i-a fost rupt gâtul, i-a fost întors capul la 180°.

– Am fost prea lenți. Ar fi trebuit să vin aici mai repede.

– Nu e vina ta, n-ar fi trebuit să mă joc cu ei, dacă i-aș fj ucis când m-au atacat, totul ar fi bine, acum.

– Se întâmplă, hai să mergem. ar trebui măcar să-ți ucidem fratele.

– Da, ok.

Sebastian se urcă pe cal și merge la castel.

– Hei, nu ar merge pe o altă cale către castel? Dacă ne întoarcem pe calea normală am ajunge acolo înaintea lor.

Sebastian se oprește și se gândește la ce a spus Gabriel, ar putea avea dreptate.

– Hm, uite, tu te întorci pe drumul pe care ne-am dus noi, eu o iau în altă direcție, așa măcar unul dintre noi va fi acolo în timp.

— Înțeles!

spuse Gabriel înainte să se întoarcă și să alerge cu viteza maximă spre castel.

– Voi ajunge acolo la timp? Dacă trec prin pădure și nu pe potecă, voi reuși la timp.

Sebastian întoarce calul la dreapta și începe să călărească printre copaci, pădurea este plină de animale și alte pericole, cum ar fi găuri aleatorii în pământ, majoritatea măsurând până la 1 metru în adâncime și jumătate de metru în lățime.

Au fost făcuți de o creatură care trăiește în pădurile din sud, arată ca niște castori, dar nu au dinți ca castorii normali, sunt negri și au ochi galbeni și gheare cât doi din pumnii lui Sebastian.

În timp ce Sebastian călărește prin pădure cu sabia în mână, tăind animale care credeau că Sebastian ar fi o pradă bună.

În întuneric, Sebastian putea vedea ochi galbeni privindu-l din umbră, făceau un plan, Sebastian nu se putea opri să omoare fiecare dintre acele creaturi, ar dura prea mult timp. După aproximativ 15 minute de călărie și ucidere, un blur negru atacă calul lui Sebastian, calul a căzut, partea laterală a calului a fost tăiată.

— La naiba! dracu-n ei castori.

Din umbră, au apărut patru dintre acei castori.

Fiecare avea aproximativ 1,50 metri înălțime, ghearele lor, albe, unul dintre ei are sânge pe gheara dreaptă.

Toți „castorii" sar spre Sebastian, cu o viteză incredibilă, Sebastian a reușit să blocheze o tăietură din cea din mijloc, dar ceilalți s-au lovit de el. Sebastian fusese tăiat pe brațe, strânsoarea i s-a înrăutățit, durerea pe care o simțea era ciudată, nu era o tăietură normală de la o sabie, era o tăietură zimțată, „castorii" aveau bucăți din carnea lui pe gheare. Fiecare era la fel de puternic ca un om normal. În starea în care se afla în acel moment, nu putea învinge 3 bărbați, nici nu se putea gândi să lupte cu aceste creaturi.

– La naiba, dacă nu l-am folosit în acea luptă. Hai, pot să o fac, nu voi lăsa animalele astea blestemate să mă omoare!

-Stop!

– ce acum?

— Care a fost abilitatea lui?

— Vorbești serios? Nu contează, explicam cum am ajuns să fiu asasin.

– Îmi pasă mai mult de abilitate…

– ..... Ok, vă spun. Nu avea o abilitate, avea un blestem, la fel ca Nate.

- Ce?

– Da, devine mai puternic cu cât simțea mai multă durere și furie, dar avea un dezavantaj, cu cât îl folosește mai mult, cu atât amețește mai mult, ca tine când ai folosit motorul pentru prima dată.

– Ok, atunci de ce nu amețește Nate?

– Blestemul lui este pasiv, unchiul Sebastian și-ar putea folosi blestemul când a vrut, Nate nu îl poate opri pentru că blestemul lui Nate este să fie mai rapid și mai puternic, dar seamănă cu Lucifer.

– De asta m-au numit diavol?

– Asta e o prostie, Lucifer este un înger căzut, el este diferit de un diavol.

— Poți să taci? Încerc s-o ascult pe mama.

A spus sora cea mai mică, Emilly.

– ok, voi continua.

Sebastian a încercat să-și folosească blestemul, i-ar fi luat o taxă să-l folosească, dar este singura cale. Pădurea devine mai rece, Sebastian începe să zâmbească.

– Ești mort. spuse Sebastian cu o voce calmă.

Sebastian apucă „castorul" al cărui atac l-a blocat și îl aruncă peste umăr, Sebastian strânge sabia cu toată puterea și îi taie capul „castorului", ultimul „castor" a încercat să fugă, byt Sebastian și-a aruncat sabia. și l-a lovit chiar în spate, „castorul" a căzut cu un strigăt urât de durere.

„Castorul" pe care l-a aruncat peste umăr, a încercat să se ascundă în niște tufișuri, dar, din păcate pentru el, Sebastian a rupt o creangă dintr-un copac și i-a aruncat-o direct în ochi, ucigându-l.

Sebastian își ia sabia de la „castorul" mort și începe să mărșăluiască spre cal, trebuia să vadă dacă calul poate fi salvat, din păcate era deja mort.

Începe să alerge spre castel, i-a luat 30 de minute să ajungă acolo.

Începe să-l caute pe Gabriel, sperând că s-a descurcat.

Sebastian ajunge la hanul doamnei Smith, acolo îl vede pe Gabriel cu familia lui și pe Lia jucându-se cu doamna Simth.

– Hei, domnule Gabriel, cum a mers?

Gabriel se uită înapoi la el cu o expresie tristă.

– Rău, e rău, tot regatul o caută pe ms. Lia, cavalerii ne vor morți pe toți, iar acesta este singurul loc sigur pentru noi.

– Te ajut pe tine și pe familia ta să fugi, și eu și Lia vom pleca după aceea.

– Și după aceea, am fost antrenată de un prieten al unchiului meu, iar tatăl tău a plecat în acest regat cu familia lui.

- Asta e tot? L-ai târât atât de mult pentru asta?

– Nu a fost o poveste atât de lungă.

- Au trecut 30 de minute...