the prodigy (română)

— Doamnă Lia, vă rog să coborâți din copac! E periculos să fii acolo!

-nu! Nici măcar nu este un copac atât de înalt, calmează-te.

— Dar dna. Lia, dacă cazi, mama ta va fi tristă, vrei ca mama ta să plângă?

Lia sare din copac, căzând în picioare. Servitoarea aproape că a făcut infarct, dacă Lia ar fi fost rănită, atunci ar fi fost făcută responsabilă.

— Doamnă Lia! Să nu mai faci asta niciodată. Hai să intrăm înăuntru, mama ta te așteaptă.

-Bine!

Lia începe să sară fericită spre conac.

Când intră în sufragerie, vede un bărbat ciudat în sufragerie alături de mama ei.

Mama ei și bărbatul așteaptă amândoi înăuntru.

— Hei mamă! Cine este aceasta?

— Bună Lia, eu sunt unchiul tău, Sebastian.

— Cum de nu am auzit de tine?

— Eram într-o misiune. Nimeni nu știa că sunt încă în viață.

— Oricum, unchiul tău este aici pentru că va locui aici de acum înainte.

spuse mama Liei.

Lia și unchiul ei au stat de vorbă ceva vreme, el i-a spus câteva povești de când era în misiune.

Afară a început să se întunece, Lia s-a culcat, iar unchiul ei a rămas cu mama ei, vorbind despre ce sa întâmplat în viața celorlalți.

A doua zi, când Lia s-a trezit, a vrut să meargă în pădure.

— Unchiule! Vrei să mergi în pădure cu mine?

— Mama ta e de acord să mergem în pădure?

— Trebuie să fie de acord, că eu merg cu tine, nu ai spus că ai luat misiunea pe care nimeni nu a vrut să o ia?

— Hmm, da, ai dreptate, va trebui să o întreb pe mama ta.

După ce unchiul ei a întrebat-o pe mama ei, amândoi au plecat în pădure.

— Deci, ce vom face aici?

—Vreau să adun niște flori, mă poți ajuta.

— Ok puștiule, ce tip de buchet vrei să faci?

— Nu știu, știi ceva despre flori?

Sebastian se gândește în timp ce se scarpină pe bărbie, fața i se luminează când îi vine o idee.

- Urmează-mă!

spuse Sebastian în timp ce începea să se plimbe.

După aproximativ 30 de minute de mers, Sebastian se oprește și arată spre un buchet închis de flori.

- Aceasta.

— Dar încă nu a înflorit.

— Ei bine, acesta este special, înflorește doar noaptea.

— Serios?

— Da, o să-ți arăt.

Sebastian scoate un pumnal și începe să sape în jurul florilor.

După un pic de săpat, Sebastian a scos florile cu rădăcinile încă atașate.

— Le putem duce acasă pentru cel pe care ai vrut să-i faci buchetul. Vei vedea si ca infloresc noaptea.

După ce mai strâng câteva din acele flori, încep să se îndrepte spre casă, era deja cam târziu, iar florile au început să se deschidă puțin.

— woah, de fapt înfloresc. De ce înfloresc doar noaptea?

— Ei bine, cu mult timp în urmă, erau doi zei, unul care avea grijă de pământ în timpul zilei și unul în timpul nopții. Amândoi zeii au vrut ca ceva să fie simbolul lor, așa că zeul zilei a creat floarea soarelui, folosind o bucată mică de soare și împrăștiind-o în jurul pământului, așa a prins viață floarea soarelui. Și văzând că zeul zilei a făcut o floare, zeița nopții a vrut și ea una, așa că a rupt o bucată de lună și a împrăștiat-o în jurul pământului.

De îndată ce Sebastian a spus asta, un tip în negru s-a furișat spre de Lia, Sebastian a apucat-o de braț pe Lia și a tras-o înapoi, apoi l-a lovit cu piciorul în gât.

Bărbatul a căzut ținându-se de gât.

- Să mergem!

spuse Sebastian în timp ce o ridica pe Lia și începea să alerge spre casa ei.

— Cine erau băieții ăia?

— Nu știu, puștiule, promit că nu se vor apropia de tine.

În timp ce fuge, un tip aruncă un pumnal, dintre copaci, direct spre Lia.

Sebastian îl prinde cu dinții și îl aruncă înapoi cu o întoarcere.

Asasinul a fost lovit în gât și a căzut din copac.

— Bănuiesc că de aceea servitoarea mi-a spus să nu mă cațăr în copaci.

îşi spuse Lia.

Când ajung la conac, Lia vede cea mai îngrozitoare scenă din viața ei.

Casa ei este incendiată, toată lumea țipă, copiii plâng, bărbații se luptă, femeile aleargă cu copiii lor.

Un băiat tânăr, are în jur de 14 ani, se apropie de ei.

— Hei! Au luat-o pe Doamna casei și pe Șefu', ia domnișoara și fugiți, vom merge după ei.

— Unde sunt părinții tăi?

— Ei bine, mama mea a fugit cu frații mei după ce m-am prefăcut moart, i-aș fi îngreunat doar, iar tatăl meu tocmai a murit în luptă.

-Ce! Băiete, fugi și du-te după familia ta.

— Dar îi pot ajuta mai bine de aici, tipii ăștia nu pot ajunge la ei dacă îi omor. O iei pe domnișoara și o aduci într-un loc sigur. Tipii ăștia care ne-au atacat nu sunt chiar așa de duri, putem scăpa de ei repede, o echipă a mers după familia regală.

Înainte ca Sebastian să-i poată spune ceva băiatului, el a început deja să alerge spre luptă.

— Trebuie să-l oprim!

— Nu, el a ales cum să trăiască, poate câștigă. Să mergem.

— Dar familia mea?

— N-ai auzit? O echipă de cavaleri îi va salva, voi merge în ajutor după ce te duc într-un spațiu sigur.

Înainte ca Lia să poată răspunde, Sebastian a fugit cu ea.

Când alergau prin oraș, Sebastian a fost atacat.

Sebastian a prins toporul atacatorului său cu o mână.

— Doamnă Smith!

— Sebastian?

— Te rog, ai grijă de domnișoara până mă întorc.

- Bine,ne vom întâlni la hanul meu.

Sebastian a lăsat-o pe Lia cu doamna Smith și a început să alerge înapoi la conac.

Sebastian a ajuns la conac și l-a văzut pe băiat luptând cu trei bărbați deodată, ciudat este că câștiga. Sebastian a atacat unul dintre tipii cu care băiatul se lupta și i-a tăiat gâtul.

— Hei, băiete, se pare că ai avut dreptate. Vei câștiga.

Amândoi se uită în jur și văd bărbații din județ ucigând atacatori.

— Ar trebui să te duci să-ți găsești familia.

— Au salvat familia regală?

— Mă voi ocupa de asta. Nu-ți face griji pentru asta.

— Am înțeles, domnule.

Apoi băiatul a alergat prin pădure.

Sebastian s-a urcat pe un cal și a început să urmeze urmele cailor.

În depărtare vede niște bărbați, luptău, erau cavalerii și răpitorii. Sebastian se dă jos de pe cal și își scoate sabia, în timp ce Sebastian fuge, îl vede pe general mort pe podea, ceilalți cavaleri pierdeau.

Unul dintre răpitori sare spre Sebastian și începe să-l taie, Sebastian nu poate riposta din cauza vitezei atacatorului său.

— Trebuie să găsesc un punct orb în atacurile lui. Atacurile sale merg în această ordine, două tăieturi în dreapta brațului și una în sus, apoi își încrucișează brațele cu o tăietură în formă de x. Acesta este momentul să atacăm.

O tăietură două tăieturi și... Bam!

Sebastian a prins tipul de gât. Îl ridică și îl zdrobește în pământ.

Apoi începe să-i calce cu picioarele pe cap până când picioarele nu îi mai tremură.

Sebastian se uită în jur, vede un băiat ucis de unul dintre cavaleri.

Sulița cavalerului străpunge inima tânărului băiat, băiatul începe să scuipe sânge, ochii lui s-au înroșit de lacrimi.

— Riscul slujbei lui.

Sebastian își pune mâna pe umărul cavalerului.

— Nu te gândi prea mult la cine ai ucis. Acum, unde este familia regală?

— A plecat cu el.

- cine?

— Tânărul duce.

— Fratele meu mai mic? Oh, nu.

Sebastian sare instantaneu pe cal și începe să călărească.

— Hei, nu știi unde să mergi! Cavalerul țipă în timp ce Sebastian plecă.

Sebastian știa unde se duce.

Frățiorul lui nu este un om atât de bun, l-a invidiat mereu pe Sebastian, a crezut că odată ce Sebastian va fi plecat, va fi capul familiei, din păcate pentru el, sora lor a primit titlul.

El va avea grijă de sora lor și apoi va fi capul familiei.

— Nu pot să-l las să fie rege!

În timp ce Sebastian călărea pe cal, a ajuns în camera secretă a fratelui său, ei bine, era un depozit, dar fratele său îl numea „camera lui de tortură".

— Sunt foarte trist că nu te pot tortura, soră. Dar, cred că este suficient, să fiu rege.

— Reginald! Curvă insolentă ce ești!.

— Ah, frate, chiar așa mă saluti după atât de mult timp?

— Nu aveam de gând să te omor, dar acum am un motiv.

Sebastian își scoate sabia și începe să mărșăluiască spre fratele său.

— Deci tu, frate, în sfârșit te pot ucide, sunt atât de fericit că pot începe să plâng.

— De parcă ai avea o șansă, Sebastian, te-am prins deja în capcană.

— Te referi la explozivii pe care i-ai pus în jurul depozitului? Nu vor fi nicio problemă.

— Hah, nahh, am un plan mult mai bun decât asta.

Doi bărbați au ieșit dintr-un colț întunecat. Au fost „Frații Demoni", cel mai bun duo din regat, și-au câștigat toate luptele.

— Chiar crezi că gunoaiele astea mă pot ucide?

Sebastian a spus chiar înainte de a apărea lângă cel mai mic dintre frați, se numea dalton, singur era un luptător mediocru.

Sabia lui Sebastian era la gâtul lui Dalton, fratele cel mai mare a apucat imediat sabia lui Sebastian.

Sebastian l-a lovit pe Duke, cel mai mare frate, și-a izbit ceafa în nasul lui Duke.

Duke s-a dat înapoi, Sebastian l-a lovit pe Dalton în față, trimițându-l la podea.

Ambii frați s-au ridicat și și-au scos armele, Duke avea un ciocan de război, iar Dalton o spadă.

Duke a început să arunce lovitură după lovitură cu ciocanul său de război, dar Sebastian a ocolit toate atacurile.

— Cum de este atât de slab? El nu face parte din...

Monologul interior al lui Sebastian a fost întrerupt de o durere ascuțită în partea lui, spada lui Dalton a fost înfiptă în el.

— Oh, așa.

Din păcate pentru Dalton, el nu a lovit niciun punct fatal. Dalton a fost lovit de Sebastian cu cotul în față.

Duke profită de lipsa de atenție a lui Sebastian în acel moment și-și zdrobește ciocanul de război în Sebastian, Sebastian este trimis în zbor, el devine moale.

— A fost tot ce putea face?

— Hmph, chiar a încercat să se comporte înalt și puternic, atunci.

Pe măsură ce cei doi „Frații Demoni" continuă să-și bată joc de „moartea" lui Sebastian, ceva se schimbă în cameră, aerul este diferit, se simte ca și cum moartea însăși era în cameră.

Ei aruncă o privire asupra trupului „mort" al lui Sebastian.

— Nu el este cel care face asta, nu?

- Ce vrei sa spui? Un mort nu se întoarce.

— Și dacă nu e mort?

Ambii frați se opresc să se gândească la șansele ca Sebastian să supraviețuiască.

— La naiba, cred că a murit.

O voce spune asta din spatele lor. Se uită înapoi să vadă cine vorbește, e Sebastian, dar cum? Se uită înapoi la locul în care era Sebastian, dar el nu este acolo.

- Ce? Credeai că sunt o fantomă?

Înainte ca frații să poată face ceva, sabia lui Sebastian este înfiptă în gâtul lui Duke. Dalton se uită îngrozit, fratele său se îneca în propriul sânge, Dalton începe să plângă.

— De ce?! Nu ai putea măcar să-l omori repede?

— Îi poți pune capăt și suferinței, știi?

— Ce, nu, niciodată.

— Ei bine, oricum e prea târziu, fratele tău e mort. Rândul tău.

Mâna lui Sebastian se ține strâns de gâtul lui Dalton.

— Unde se duce fratele meu? Spune-mi și poate trăiești.

— Niciodată!

— Hmmm, crezi că nu-l voi găsi? Ai putea să-mi economisești ceva timp și să vorbești, dar, ai putea muri, dacă vrei.

— La naiba!

— Amp!

Dalton devine instantaneu o fiară uriașă, era un gigant, de două ori mai mare decât fratele său.

Sebastian arată șocat, în timp ce Dalton devine din ce în ce mai mare.

— Vino la mine, curv-o!

Sebastian își ia sabia din gâtul lui Duke și încearcă să-l atace pe Dalton, dar pielea lui Dalton este atât de tare încât sabia i se ciobește.

— o, nu.

Zâmbetul de pe chipul lui Sebastian a dispărut.

— Tipul ăsta e destul de mare, nu va fi rapid. Voi folosi asta în avantajul meu.

După ce se termină monologul interior al lui Sebastian, Dalton îi aruncă un pumn lui Sebastian, Sebastian a încercat să se eschiveze dar acest monstru a ajuns și mai repede decât înainte, dimensiunea lui nu i-a dat probleme. Un singur pumn l-a aruncat pe Sebastian atât de repede încât a făcut o gaură prin peretele depozitului,

Sebastian se ridică, scuipând sânge.

— Omule, sunt amețit. Nu pot să-l înving, este prea puternic, am văzut niște seringi acolo, probabil că avea otravă acolo. Trebuie să-l înjunghiu cu una, dar unde? Pielea lui este prea dură, trebuie să fac măcar o tăietură.

Sebastian își apucă sabia de lângă el și sparge o nouă gaură prin perete.

— Ești în viață? Cred că va trebui să mă asigur că ești mort de data asta.

Sebastian și Dalton încep să arunce rafale de atacuri, Sebastian pierde, a reușit să ocolească cea mai mare parte a atacului, dar nu mai poate lua nici unul, în timp ce Dalton era în stare aproape perfectă.

În timp ce Sebastian și Dalton continuă să se atace unul pe celălalt, Sebastian reușește să facă niște tăieturi pe Dalton, dar Dalton îl lovește încă o dată pe Sebastian, Sebastian a zburat direct într-o masă, el se ridică și încearcă să-l atace pe Dalton, dar Dalton îl prinde de un perete.

— Ești mort, nu ai cum să pleci în viață.

În timp ce Dalton vorbește, Sebastian îi injectează una dintre tăieturile de pe piept.

— hmph e tot ce ai? O seringă? Ești atât de disperat?

Dalton începe să devină mai mic.

- Ce? Cum?

— Respingător de abilități, l-am văzut pe fratele meu folosindu-l pe oameni, odată.

— Încă pot câștiga, sunt la maxim, ești mai bătut decât un covor.

Sebastian îl lovește cu capul pe Dalton, el cade înapoi doar pentru a-l vedea dând cu pumnul în față, Dalton blochează și îi aruncă o serie de pumni spre Sebastian, el nu poate bloca sau eschiva, e clar, a pierdut.

— Cine naiba ești?!

Amândoi se uită la cel care a strigat asta. Era băiatul tânăr.

— Lasă-l pe domnul Sebastian.

— Fugi, nu-l poți învinge.

— Nu mi-e frică, vino la mine, cățea-o.

Dalton se întoarce de la Sebastian, știe că Sebastian nu poate face mare lucru de acum.

Băiatul își aruncă cămașa, ceea ce a văzut Sebastian a fost uimitor, tânărul avea trupul unui războinic de 20-25 de ani, arăta aproape de Dalton din punct de vedere muscular.

Dalton aruncă o lovitură spre capul băiatului, dar copilul îl prinde și începe să se învârtească cu piciorul lui Dalton în mâini, Dalton era sus în aer, țipa ca o fată, băiatul l-a ridicat deasupra capului și l-a aruncat. într-un perete, peretele a rămas stricat.

Dalton a încercat să se ridice, dar a fost lovit de șut în față, Dalton a fost eliminat de un băiat de jumătate de vârsta lui.

— Băiete, spune-mi te rog numele tău.

— Numele meu este Gabriel Cassiel.